ARE SAU NU ARE ZOAIE ???

Barbatia nu-i o virtute care creste natural in clasa politica. De aici vine, poate, obsesia fiecarui membru de a si-o simula. Care cu gura, care cu fapta, politicienii se intrec toti in mitocanie, agresivitate si aluzii marlanesti, doar-doar si-or face rost, la capitolul imagine, de erectia simbolica necesara unui lider.
Zoaia politica de pe geamul Romaniei are toate datele sa faca o frumoasa cariera. Si asta fiindca cel mai marinar dintre sefii tarii, elevul care fuma in recreatii si ii dispretuia pe tocilari, e cu doua generatii de poezie peste toti inaintasii lui. Metafora zoaielor e creativa si se rostogoleste fara gres in directia legendei personale a presedintelui, chiar daca, la un moment dat, se va odihni langa colegele ei de limba sloboda: pasarica, tiganca imputita si gaozarul. Dar nu talentul literar al omului e aici in cauza, ci recidiva lui ipocrita.
Cind il faci pe Tariceanu, la televizor, carpa politica a cuplului Iliescu-Hrebenciuc, trebuie sa ai un munte de tupeu ca sa uiti de presul PLD-PD pe care iti stergi picioarele. Cand spui despre cardasia PNL-PSD ca „este modul de exercitare netransparenta a puterii politice intr-un stat democratic“ si omiti sa pui alaturi presiunile despotice ale presedintelui tarii asupra celui mai bine cotat partid, ai o problema nu de memorie, ci de caracter. Cand te certi cu fostul aliat IN PUBLIC, pe teme care dezbina si infurie masele, esti preocupat nu de solutii, ci de impactul tau superior. Iar cind repeti la nesfarsit procedeul si injuri echipa pe care tu ai trimis-o in teren, ce inteles mai are responsabilitatea politica?
Verbul transant, bradilalia cautata si figurile de stil care-i decoreaza fraza il fac pe Basescu memorabil. Dar situarea lui insistenta in afara zonei murdare si excluziunea lui subinteleasa din conditia breslei strica efectul. Plasamentul lui de varf pomanagiu da victoriei in sondaje un gust amar. Atacul de sinceritate din 2004, cind viitorul presedinte ii spunea viitorului anchetat: „Ce ghinion pe poporul asta, Adriane, sa aleaga iar intre doi fosti comunisti“, a murit de batrinete. Acum, zoaiele nu-l mai contin si pe Zeus, ci doar pe complicii lui muritori.
Ceea ce e grav si inexact, deoarece in cronologia apelor tulburi si in aranjamentul ploilor electorale se regaseste toata lumea. Aceasta hidrologie cinica da apa la moara tuturor si nimanui. E o balta a pacatului colectiv in care-si face igiena intreaga rasa politica. Aici, unde se sta cu o mana in buzunarul public si cu cealalta pe dupa umarul adversarului oficial, logica lui „ba pe-a ma-tii!“ e in legitima aparare.
Traian Basescu ar face bine, asadar, sa iasa din adolescenta functiei de sef suprem. Politic, are datele genetice, are vocea si discursul, are statura, ba are chiar si slabiciunile lumesti care descriu adultul. Grozavirea la televizor insa si cheful permanent de bataie raman undeva la suprafata mediatica a lucrurilor, ca o acnee juvenila care nu mai trece. Reflexele de presedinte, pe care nu le capatase inca pe vremea cind Andrei Plesu il parasea, sunt de gasit undeva mai in profunzime. N-am sa spun ca altele sunt problemele importante, ci ca binele public se naste dincolo de zgomot. Iar Basescu a demonstrat ca, pentru zgomot, ai nevoie doar de zoaie. Pentru fapte insa ai nevoie si de rima lor barbateasca.