ZIUA NATIONALA A S.U.A. - 04.07.2010

Pe 4 iulie 1776, în cadrul unui greu război, început cu un an înainte, adică în 1775 şi prelungit până în 1783, cele 13 state americane constituite în Uniune (în care au intrat mai târziu şi restul de 35 de state şi apoi încă două - Alaska şi Hawai), printr-o declaraţie solemnă, au vestit lumii că-si scutura jugul atârnării de ţara-mamă, de Englitera, adică devin libere şi independente. Pentru prima dată în istorie se făcea cunoscut într-un act statal principiul suveranităţii poporului. "Ţara proaspăt născută dobândea puterea deplină de a declara război, a încheia pace, a contacta alianţe, a face comerţ şi toate celelalte acte şi lucruri pe care statele independente au dreptul de a le face", aşa suna, către sfârşitul ei, "Declaraţia de Independenţă". Războiul sfârşit, pacea s-a încheiat la Versailles: Anglia a recunoscut independenţa Statelor Unite. Cel care a contribuit în cea mai mare măsură la ivirea sub soare a noului stat nord-american, George Washington (1732 - 1799), a văzut lumina zilei în localitatea Mount Vernon din statul Virginia, tatăl fiindu-i un modest plantator. Când a împlinit 43 de ani, începând războiul pentru independenţă, George Washington, ajuns comandant de oaste, a dovedit vitejie, a câştigat luptele, cu preamăreţele urmări. A ajuns cel mai îndrăgit fiu al Americii, supranumit "Părintele Ţării" (The Father of the Land). Poporul, în unanimitate, l-a ales suprem conducător, preşedinte, primul preşedinte al statului proaspăt născut. Conducător de ţară, a ştiut să-şi aleagă colaboratori pe cei mai capabili bărbaţi, printre care pe vestitul inventator Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Alexander Hamilton, Thomas Paine. A dat dovada de credinţă în Cel de Sus; a jurat pe sfânta Biblie că va respecta Constituţia ţării şi va îndeplini sarcinile ce-i incumbă ca preşedinte, sfârşindu-şi solemna grăire cu: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Pentru dreapta cauză americană a luptat şi Europa, prin trimiterea în vâltoarea razboiului a câtorva din cei mai buni fii ai ei, precum francezul Lafayette, polonezul Thaddeus Kosciusko, irlandezul Conway. Gândindu-ne iar la marele, neîntrecutul bărbat fondator de ţară, George Washington, nu putem să nu reproducem cuvintele lui Thomas Jefferson despre devotatul sau prieten, preşedintele: "Era de-o cinste ireproşabilă şi avea un simţ inflexibil... A fost un om înţelept, un om bun, un om mare". Fericit poporul în sânul căruia se nasc si cresc vlăstare omeneşti de talia lui George Washington! SCURT ISTORIC AL AMERICII Teritoriul nord-american este populat în epoca precolumbiană de numeroase triburi ameridiene,de vânători şi pescari (athapasci, algonkini, irochezi, seminoli, sioux, pueblo, apaşi, comanci). Strămoşii acestora imigraseră din Asia peste str. Bering spre sfârşitul paleoliticului (cca. 26 000 î.e.n). Coastele răsăritene (Noua Anglie şi Newfoundland în Canada) sunt descoperite în jurul anului 1 000, de vikingi veniţi din Islanda, conduşi de Leif Ericson. Genovanezul Cristofor Columb este navigatorul care în 1492 relevă Europei existenţa noului continent; în deceniile următoare John Cabot (1497) explorează coasta Noii Anglii, Giovanni di Verranzano, în 1524 - pe cea a Carolinei, Ponce de Leon în 1513 Florida, iar în 1519 Alvarez Penida-Golful Mexic. În 1565, spaniolii conduşi de Pedro Menendes de Aviles fondează Sf. Augustin în Florida, prima aşezare europeană permanentă de pe continentul nord-american. Cu întemeierea localităţii Jamestown din Virginia în 1607, de către Compania Londoneza, este inaugurată colonizarea engleză. În 1607 şi 1733 iau fiinţă pe coasta Atlanticului 13 colonii engleze(350 loc. în 1607 şi 2 100 000 în 1770). Începând cu 1619, pe plantaţiile de bumbac din statele sudice sunt aduşi sclavi negri din Africa. Măsurile discriminatorii adoptate în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea de metropolă faţă de coloniile nord-americane pun baze mişcării comune antibritanice care culminează cu Războiul de independenţă (1775-1783). La 4.07.1776 cele 13 colonii engleze îşi proclamă independenţa recunoscută prin tratatul de la Paris (3.9.1783). În 1785 este adoptată Constituţia S.U.A. (în vigoare, cu amendamente, până azi), care proclama S.U.A. stat federal şi introduce sistemul prezidenţial de guvernământ (George Washington - primul preşedinte al ţării). Expansiunea spre vest este marcată de cumpărarea Louisianei (1803) de la Franţa şi a Floridei (1818) de la Spania. Războiul dintre S.U.A. şi Marea Birtanie din anii 1812-1814 se încheie pe baza statu-qou-ului. În 1812, S.U.A. număra 26 de state. În urma războiului cu Mexicul(1846-1848), sunt dobândite Texas, New Mexico şi California, iar graniţa americano-mexicană este fixată pe Rio Grande. În 1867, S.U.A. cumpără de la Rusia Alaska. Contradicţia dintre statele din sud, partizane de sclavie, şi cele nordice, aboliţioniste, duce, după alegerea lui Abraham Lincoln ca preşedinte (1860-1865) la păstrarea Uniunii de către 10 state sudice şi la izbucnirea războiului de succesiune (1861-1865). În deceniile care se scurg de la victoria nordului,S.U.A. cunosc o puternică dezvoltare a relaţiilor capitaliste, devenind, la sfârşitul sec. al XIX-lea, prima putere industrială a l