04.07.2011 ZIUA NAŢIONALĂ A S.U.A. - 4 IULIE 2011

Pe 4 iulie 1776, în cadrul unui greu război, început cu un an înainte, adică în 1775 şi prelungit până în 1783, cele 13 state americane constituite în Uniune (în care au intrat mai târziu şi restul de 35 de state şi apoi încă două - Alaska şi Hawai), printr-o declaraţie solemnă, au vestit lumii că-si scutura jugul atârnării de ţara-mamă, de Englitera, adică devin libere şi independente. Pentru prima dată în istorie se făcea cunoscut într-un act statal principiul suveranităţii poporului. "Ţara proaspăt născută dobândea puterea deplină de a declara război, a încheia pace, a contacta alianţe, a face comerţ şi toate celelalte acte şi lucruri pe care statele independente au dreptul de a le face", aşa suna, către sfârşitul ei, "Declaraţia de Independenţă". Războiul sfârşit, pacea s-a încheiat la Versailles: Anglia a recunoscut independenţa Statelor Unite. Cel care a contribuit în cea mai mare măsură la ivirea sub soare a noului stat nord-american, George Washington (1732 - 1799), a văzut lumina zilei în localitatea Mount Vernon din statul Virginia, tatăl fiindu-i un modest plantator. Când a împlinit 43 de ani, începând războiul pentru independenţă, George Washington, ajuns comandant de oaste, a dovedit vitejie, a câştigat luptele, cu preamăreţele urmări. A ajuns cel mai îndrăgit fiu al Americii, supranumit "Părintele Ţării" (The Father of the Land). Poporul, în unanimitate, l-a ales suprem conducător, preşedinte, primul preşedinte al statului proaspăt născut. Conducător de ţară, a ştiut să-şi aleagă colaboratori pe cei mai capabili bărbaţi, printre care pe vestitul inventator Benjamin Franklin, Thomas Jefferson, Alexander Hamilton, Thomas Paine. A dat dovada de credinţă în Cel de Sus; a jurat pe sfânta Biblie că va respecta Constituţia ţării şi va îndeplini sarcinile ce-i incumbă ca preşedinte, sfârşindu-şi solemna grăire cu: "Aşa să-mi ajute Dumnezeu!". Pentru dreapta cauză americană a luptat şi Europa, prin trimiterea în vâltoarea razboiului a câtorva din cei mai buni fii ai ei, precum francezul Lafayette, polonezul Thaddeus Kosciusko, irlandezul Conway. Gândindu-ne iar la marele, neîntrecutul bărbat fondator de ţară, George Washington, nu putem să nu reproducem cuvintele lui Thomas Jefferson despre devotatul sau prieten, preşedintele: "Era de-o cinste ireproşabilă şi avea un simţ inflexibil... A fost un om înţelept, un om bun, un om mare". Fericit poporul în sânul căruia se nasc si cresc vlăstare omeneşti de talia lui George Washington! SCURT ISTORIC AL AMERICII Teritoriul nord-american este populat în epoca precolumbiană de numeroase triburi ameridiene,de vânători şi pescari (athapasci, algonkini, irochezi, seminoli, sioux, pueblo, apaşi, comanci). Strămoşii acestora imigraseră din Asia peste str. Bering spre sfârşitul paleoliticului (cca. 26 000 î.e.n). Coastele răsăritene (Noua Anglie şi Newfoundland în Canada) sunt descoperite în jurul anului 1 000, de vikingi veniţi din Islanda, conduşi de Leif Ericson. Genovanezul Cristofor Columb este navigatorul care în 1492 relevă Europei existenţa noului continent; în deceniile următoare John Cabot (1497) explorează coasta Noii Anglii, Giovanni di Verranzano, în 1524 - pe cea a Carolinei, Ponce de Leon în 1513 Florida, iar în 1519 Alvarez Penida-Golful Mexic. În 1565, spaniolii conduşi de Pedro Menendes de Aviles fondează Sf. Augustin în Florida, prima aşezare europeană permanentă de pe continentul nord-american. Cu întemeierea localităţii Jamestown din Virginia în 1607, de către Compania Londoneza, este inaugurată colonizarea engleză. În 1607 şi 1733 iau fiinţă pe coasta Atlanticului 13 colonii engleze(350 loc. în 1607 şi 2 100 000 în 1770). Începând cu 1619, pe plantaţiile de bumbac din statele sudice sunt aduşi sclavi negri din Africa. Măsurile discriminatorii adoptate în a doua jumătate a sec. al XVIII-lea de metropolă faţă de coloniile nord-americane pun baze mişcării comune antibritanice care culminează cu Războiul de independenţă (1775-1783). La 4.07.1776 cele 13 colonii engleze îşi proclamă independenţa recunoscută prin tratatul de la Paris (3.9.1783). În 1785 este adoptată Constituţia S.U.A. (în vigoare, cu amendamente, până azi), care proclama S.U.A. stat federal şi introduce sistemul prezidenţial de guvernământ (George Washington - primul preşedinte al ţării). Expansiunea spre vest este marcată de cumpărarea Louisianei (1803) de la Franţa şi a Floridei (1818) de la Spania. Războiul dintre S.U.A. şi Marea Birtanie din anii 1812-1814 se încheie pe baza statu-qou-ului. În 1812, S.U.A. număra 26 de state. În urma războiului cu Mexicul(1846-1848), sunt dobândite Texas, New Mexico şi California, iar graniţa americano-mexicană este fixată pe Rio Grande. În 1867, S.U.A. cumpără de la Rusia Alaska. Contradicţia dintre statele din sud, partizane de sclavie, şi cele nordice, aboliţioniste, duce, după alegerea lui Abraham Lincoln ca preşedinte (1860-1865) la păstrarea Uniunii de către 10 state sudice şi la izbucnirea războiului de succesiune (1861-1865). În deceniile care se scurg de la victoria nordului,S.U.A. cunosc o puternică dezvoltare a relaţiilor capitaliste, devenind, la sfârşitul sec. al XIX-lea, prima putere industrială a lumii. Ca urmare a politicii imperialiste de expansiune, S.U.A. anexează, prin pacea de la Paris (10.12.1898), care încheie războiul hispano-american din aprilie-decembrie 1898, ins. Filipine, Porto Rico, Guam, îşi extind controlul asupr Cubei ,ins. Hawaii si a zonei canalului Panama. După trei ani de neutralitate, S.U.A. intervin la 6.04.1917 de partea Antantei în primul război mondial, participând cu trupe pe frontul de vest, dar nu semnează tratatul de la Versailles (1919) şi nu devin membru al Ligii Naţiunilor, adoptând în epoca interbelică, o politică de "izolaţionism". În 1919 ia fiinţă P. Comunist din S.U.A. Criza economică mondială care izbucneşte în 1929 în Wall Street cuprinde întreaga lume capitalistă. Pentru depăşirea acesteia, preşedintele Franklin Delano Roosevelt, ales în 1932 (reales în 1936,1940,1944) aplica politica "New Deal"-ului. După izbucnirea celui de-al doilea război mondial (1939), S.U.A. îşi proclamă neutralitatea, dar sprijină direct Marea Britanie şi forţele ostile fascismului. În urma atacului japonez, de la Pearl Harbour (7.12.1941), S.U.A. inervin în război împotriva forţelor Axei, luptând pe fronturile din Pacific, Africa de Nord şi Europa. În 1953, Alaska şi Hawaii sunt proclamate al 49-lea şi al 50-lea stat al Uniunii. S.U.A. sunt membrul fondator al pactelor militare N.A.T.O. (1949), A.N.Z.U.S. (1951), S.E.A.T.O.(1954). Între 1950-1953, S.U.A. participă la războiul din Coreea, iar între 1964-1973, poartă războiul de agresiune din Vietnam. În timpul preşedintiei lui John Fizgerald Kenedy (1961-1963), este semnat tratatul de interzicere a experienţelor nucleare în atmosfera, în spaţiul cosmic şi sub apă (1963) şi S.U.A. aderă la politica de slăbire a încordării internaţionale, politică continuată şi în timpul preşedinţiei lui Richard N. Nixon (1969-1974) şi Gerald Ford. S.U.A. sunt membru fondator al O.N.U. şi, totodată, unul din membrii permanenţi ai Consiliului de Securiate. SUA sunt o republică prezidenţială, stat federal, potrivit Constituţiei din 17.09.1787 (completată între 1791 şi 1971 cu 26 de amendamente), preşedintele fiind ales prin vot indirect (de la un colegiu electoral) pe o perioadă de 4 ani. Activitatea executivă este exercitată de preşedinte şi de un cabinet numit şi condus de preşedinte. Activitatea legislativă este exercitată de preşedinte şi de un parlament bicameral, Congresul fiind compus din 100 de membri aleşi prin vot indirect pe o perioadă de 2 ani. Fiecare stat are organe executive şi legislative proprii. S.U.A. întretin relaţii diplomatice cu peste 180 de state şi sunt membre ale O.N.U., A.I.D., A.I.E.A., B.I.R.D., C.F.I., F.A.O., F.M.I., G.A.T.T., I.M.C.O., O.A.C.I., O.I.M., O.M.M., O.M.S., U.I.T., U.N.E.S.C.O., U.P.U. şi ale altor 75 de organizaţii internaţionale guvernamentale. La sfârşitul secolului al XX-lea, S.U.A. a devenit prima ţară a lumii ca venituri obţinute din turism; ca număr de turişti este depăşită doar de Franţa şi Spania. Principalele atracţii sunt: staţiunile balneomaritime (Miami, Palm Beach - în Florida, Malibu - în California), balneare (Colorado Springs), montane şi de sporturi de iarnă (Denver, Sun Valley, Lake Placid), parcurile naţionale şi alte zone ocrotite, cu peisaje şi fenomene naturale deosebite, monumente ale naturii (Yellowstone), peşteri (Mammoth Cave), canion (Grand Canyon), cascade (Niagara,Yosemite), mari oraşe cu edificii moderne monumentale, muzee şi alte obiective : New York (Statuia Libertăţii, Empire State Building, ins. Manhattan, Chrysler Building), Washington (Casa Albă - White House), Chicago, Los Angeles, San Francisco (Golden Gate Brigde) etc. PRIMA REFERINŢĂ POLITICĂ ŞI ECONOMICĂ A ROMÂNIEI SUNT STATELE UNITE Pentru foarte mulţi români, dezamăgiţi sau frustraţi în România, America este patria dorită. În America trăiesc în prezent peste un milion de români, din cele nouă milioane plecate din ţară. Stabiliţi cei mai mulţi în oraşele New York, Los Angeles, Chicago sau Detroit, românii din State sunt mai şcoliţi şi ocupă poziţii profesionale şi sociale mai bune decât alte grupuri de emigranţi recent şi chiar decât media naţională americană. Dacă, pe de-o parte, mulţi emigranţi români nu ar dori să-şi facă rapid uitată originea, iar grupurile de americani români nu ar fi izolate sau dezbinate, şi dacă, pe de altă parte, autorităţile de la Bucureşti i-ar fi ?curtat" şi ?exploatat" pe aceşti potenţiali ?ambasadori" ai ţării în Lumea Nouă. Ceea ce a început să se întâmple abia în ultimul timp, odată cu apariţia unor organizaţii care încearcă să stabilească constante relaţii de afaceri între americanii de origine română şi românii din ţară, dar şi cu noul val de emigranţi români în State, majoritatea studenţi eminenţi sau doctoranzi pe cale de afirmare, dispuşi, şi ei, să ofere consultanţă celor care doresc să le calce pe urme. Până când românii din ţară vor învăţa masiv să facă afaceri americăneşte, iar emigranţii români din SUA vor cădea de acord să cumpere masiv produse exportate de România şi să investeasca acasă, situaţia stă cam aşa: dacă investiţiile americane în România - un miliard de dolari investiţi direct şi o altă jumătate de miliard ca investiţii financiare - sunt cu mult peste nivelul celor din anii ?80, schimburile comerciale bilaterale sunt mult sub acel nivel. Dar dincolo de nivelul investiţiilor, multinaţionalele americane aduc în România o nouă cultură managerială: strategii de management (planuri de afaceri pe termen mediu şi lung, câştig reciproc, spirit de echipă şi investiţia în resursele umane...) şi marketing sau competiţie.
VIITORUL RELAŢIILOR ROMÂNO-AMERICANE
Potrivit părţii americane, viitorul relaţiilor economice dintre SUA şi România ar putea suna bine, dacă partea română nu ar pierde şi această conjunctură favorabilă. După ce Ungaria sau Cehia au devenit pieţe mature, unde competiţia face dificile noile intrări, România a devenit următoarea piaţă importantă pentru multinaţionalele americane care caută noi surse de profit. În afara propriei pieţe - de ?22 de milioane de consumatori şi o forţă de muncă bine calificată" (ambele în cădere liberă) - pentru pragmaticii strategi americani, România ar putea conta drept bază de plecare pentru noi fluxuri de bunuri şi servicii, care să acopere întreaga regiune economică româno-bulgaro-iugoslavă, cu peste 40 milioane de suflete, adică mai mare decât a Poloniei. Pentru asta, însă, comunitatea de afaceri americană din România - recent ascultată la Washington, unde a depus mărturie pentru orientarea pro-occidentală a românilor - şi-a repetat cerinţele faţă de Guvernul de la Bucureşti: mediul de afaceri riscant şi frustrant (din cauza instabilităţii legislative şi a corupţiei) trebuie transformat într-un mediu economic previzibil, prin transparenţa deciziilor şi credibilitatea informaţiilor. Crudul sfat al americanilor pentru Guvernul român este instaurarea domniei legii, adică simpla respectare a reglementărilor juridice şi administrative, şi aplicarea fermă, după cei 13ani de bălmăjeli, a impopularelor reforme necesare creării unei economii de piaţă funcţionale. "ODĂ AMERICII" Statele Unite nu înseamnă doar sediul organismelor financiare internaţionale sau comandamentul central al prezenţei militare americane în lume. America înseamnă deplina libertate de expresie, capabilă de a nărui cariere politice pentru un simplu adulter în timpul liber de la birou; chiar dacă, pe fondul războiului anti-terorist, noua politică a administraţiei americane este de manevrare şi îngrădire, făţişă, a industriei a informaţiei. America înseamnă şi prestigioase universităţi, cu ale căror diplome poţi obţine o slujbă decent plătită; chiar dacă cercetătorii sunt salarizaţi diferit, după calitatea de cetăţean american sau nu. Şi un sistem economic raţional, în care firmele caută competenţe şi le plătesc adecvat, în care agenţii economici se mişcă liber, iar statul îşi îndeplineşte bine rolul - acela de supraveghere a aplicării regulilor şi de îmbunătăţire continuă a lor. De aceea, America este ţara tuturor posibilităţilor - a celor mai de invidiat şi a celor mai aiuritoare.